Luni

Poluarea

Utopie: „Râul din Copşa Mică“

Poluarea de la Copşa Mică a determinat un tânăr regizor american să facă un film despre cum puterea societăţii civile ar putea evita dezastrele ecologice. Ryan Uzilevsky spune că în micul oraş din inima Transilvaniei lucrurile au scăpat de sub control nu pentru că oamenii sunt răi, ci pentru că oamenii nu se implică.

Adevărul: Cum ai aflat de Copşa Mică, care ulterior a devenit sursa de inspiraţie pentru filmul „Râul din Copşa Mică” („The River of Copşa Mică”)?

Ryan Uzilevsky: Într-o zi un jurnalist mi-a arătat nişte fotografii inceredibile din Europa de Est în timpul Războiului Rece. M-au impresionat şi m-au determinat să caut mai multe informaţii despre istoria acelor vremuri. În timpul cercetării, am aflat povestea oraşului Copşa Mică.

M-a uimit să aud că în perioada ceauşistă Copşa Mică devenise cea mai poluată zonă din toată Europa şi nimeni din România nu raportase gradul ridicat de poluare care afecta locuitorii. Abia după ce „Cortina de Fier” a căzut au fost dezvăluite lumii multe lucruri şocante care au avut loc în timpul comunismului. Referitor la România, unul dintre ele a fost că timp de mulţi ani poluarea de la Copşa Mică a fost un secret pentru restul lumii. Aşa m-am hotărât să arăt oamenilor cum s-a ajuns la acest dezastru ecologic.

Descrie-ne, pe scurt, firul epic al poveştii transpuse pe ecran.

Filmul prezintă viaţa unui copil din Copşa Mică afectat de consecinţele terifiante ale Primului Război Mondial. Speriat de fabrica metalurgică ce a fost construită în oraşul său, copilul fuge de acasă, sperând să dea peste ţiganii despre care auzise în poveştile bunicii sale.

Îi găseşte, iar cu ajutorul ritualurilor magice, vede un viitor apocaliptic pentru ţara sa. Aşa îşi propune să ajungă politician atunci când va deveni matur. Visul său este de a rescrie istoria satului în care s-a născut, printr-o schimbare la nivelul deciziei politice, care să ignore doctrinele socialiste şi incidenţa celui de-Al Doilea Război Mondial şi care să ţină cont de faptul că oamenii au dreptul la libertate şi la un mediu curat în care să trăiască.

Povestea ta descrie viaţa într-un oraş pe care nu l-ai văzut niciodată. Unde a fost filmată pelicula?

Filmul acesta este o ficţiune şi a fost realizat în New York. Pe baza informaţiilor dobândite în urma cercetării istoriei acestui oraş, mi-am imaginat o modalitate de a arăta că lucrurile ar fi putut sta altfel. Într-o societate comunistă, în plină dezvoltare industrială, autorităţile nu erau interesate de sănătatea oamenilor, iar aceştia din urmă habar n-aveau de poluarea care îi înconjoară şi de cât de mult îi afectează.

Zilele trecute ai fost să vizitezi oraşul pe baza căruia ţi-ai creat filmul. În ce măsură ţi s-a confirmat viziunea?

Ce-am văzut în Copşa Mică a fost trist, foarte trist. După ce m-am plimbat prin Bucureşti, Moldova şi Transilvania am rămas plăcut surprins de energia şi optimismul oamenilor şi de peisajele minunate. Când am ajuns în Copşa Mică, lucrurile se situau la cealaltă extremă: suferinţă, sărăcie, poluare. Oamenii îmi cereau bani pentru orice informaţie, erau disperaţi.

Care este mesajul pe care vrei să-l transmiţi prin acest film?

Oamenii bogaţi nu sunt întotdeauna cei mai fericiţi. Nu ai nevoie de bani ca să ai putere de decizie. Aş vrea ca lumea să conştientizeze faptul că deşi o epocă de guvernare dură a pecetluit istoria ţării, din trecut trebuie să înveţe. Cred că ar fi foarte uşor pentru noua generaţie să se alieze şi să pună presiuni asupra autorităţilor pentru că într-o societate democratică oamenii trebuie să aibă acces la luarea deciziilor care privesc viaţa lor, până la urmă. La Copşa Mică s-au întâmplat lucruri groaznice, dar nu pentru că lumea este rea, ci pentru că lumea nu se implică.

Sunteţi un idealist…

Nu neapărat. I-aş spune mai degrabă optimism. Lăsând în urmă o istorie tragică, chiar cred că tinerii de astăzi şi generaţiile viitoare vor avea o capacitate foarte mare de a învăţa să convieţuiască, în aşa fel încât să evite războaiele şi conflictele globale. Acest lucru m-a convins că trebuie să trimit urgent un mesaj prin care să exemplific situaţii îngrozitoare cu care s-au confruntat oamenii şi cum ne putem implica în evitarea unor potenţiale dezastre. Pentru mine e ca o ultimă picătură care ar trebui să umple paharul şi să dea frâu liber tinerilor să-şi ceară dreptul la opinie, la un mediu curat….

Urmează un nou film?

Da, de data aceasta va fi un documentar despre Copşa Mică. Am colectat probe din solul oraşului, pentru a le duce spre cercetare specialiştilor din New York. Sunt curios cu cât depăşeşte poluarea limitele acceptate.

Profil Ryan Uzilevsky

-Regizorul are 27 de ani.
-S-a născut la New York, dar este de origine poloneză.
-„Râul din Copşa Mică” este primul său film, prin care vrea să-şi demonstreze calităţile artistice. Dacă această peliculă reprezintă o ficţiune, următoarea va fi un documentar şi va avea ca subiect aspecte reale din oraşul imaginat în primul film.
-Urmează să realizeze şi o versiune a filmului „Râul din Copşa Mică”, cu care va participa în vară la două festivaluri de film: Brooklyn International Film Festival şi The Big Apple Film Festival, New York.
-După ce a cercetat istoria interbelică a României, a descoperit şi o informaţie referitoare la propriul trecut. Stră-stră bunicul său a locuit în Piatra Neamţ.

Cea mai poluată localitate din Europa

Oraşul Copşa Mică, judeţul Sibiu, este cunoscut ca cea mai poluată aşezare locuită de pe continent. A fost atestat acum 800 de ani şi, potrivit locuitorilor, era un loc cu sol fertil şi dealuri impadurite, unde cirezile păşteau pe pajiştile verzi.

În 1939 a fost înfiinţată

însă întreprinderea metalurgică ce avea să afecteze extrem de grav sănătatea oamenilor şi natura din zonă. Odată cu instaurarea comunismului în România, s-a produs şi o industrializare masivă. Având ca scop iniţial producerea zincului industrial, fabrica din Copşa Mică a fost modernizată în numeroase rânduri realizându-se, pe lângă unitatea deja existentă, şi o instalaţie de obţinere a plumbului. În oraş mai exista şi o fabrică de negru de fum, astfel încât în anii ‘60 şi ’70 poluarea a reuşit să distrugă mediul din Copşa Mică.

Activitatea Sometrei, încheiată parţial în 2009

În 1989, Revoluţia a pus capăt erei comuniste. Au apărut alegerile democratice şi economia de piaţă. Noul guvern urma să se supună standardelor europene, arătându-se interesat de moştenirea ecologică înfiorătoare dezvăluită de ridicarea Cortinei de Fier.

Imagini din filmul „Râul din Copşa Mică”

Fabrica de negru de fum a fost închisă în 1993. În 1998, compania grecească Mytilineos Holdings cumpăra întreprinderea de metale neferoase Sometra, promiţând că va reface din temelii uzina şi că va investi zeci de milioane de dolari pentru a înlătura definitiv poluarea, în timp ce oamenii din comunitatea săracă ar beneficia de locuri de muncă.

Cu toate acestea, în 2006, durata vieţii locuitorilor din Copşa Mică era cu şapte ani mai redusă decât media la nivel naţional, iar rata mortalităţii infantile era cea mai ridicată din Europa. Concentraţiile de plumb atingeau dublul limitei admise, iar cele de zinc erau de aproape zece ori mai mari.

În luna februarie a acestui an, reprezentanţii Sometra au anunţat că fabrica îşi va încheia parţial şi temporar activitatea, 80% din angajaţi fiind disponibilizaţi.

Sursa: Adevarul

concentratii de plumb, raul din copsa mica, sometra